Witch please!

Little Hangleton reprezentase in totdeauna un loc demn de evitat. Daca vara mai aveai norocul sa vezi oameni pe strada, iarna era considerat un oras fantoma. Defapt nici nu avea nevoie de martori.
Adrian inainta prin nameti injurand prin fularul negru iarna. O detesta, o ura. Ii dispalcea frigul, zapada, raceala si tot ce mai tinea de ea. Okay... Craciunul era o exceptie.
Arunca o privire catre ceasul argintiu pe care il avea la incheietura. Era aproape ora opt seara iar Joseph trebuia sa isi faca de acum aparitia. Ii spuse ca are o misiune pentru el dar soimul nu era convins de asta. Deobicei, prin misiune, Joseph intelegea trimiterea unei informatii destul de importante. Se opri in mijlocul intersectiei, fara sa isi faca griji de eventualele pericole.

[Privat: Jane]

Jane era acasa, in Little Hangleton. Conacul ce veghea peste orasel ii fusese lasat in grija pentru cateva zile, caci tatal ei avea treaba impreuna cu cativa dintre cei mai credinciosi adepti, incluzand-o si pe Maureen. Asa ca blonda era singura cuc in casa imensa; iar singuratatea parca ii apasa pe umeri cateodata. Privi pe fereastra; era noapte si mormane de zapada se intindeau peste bietul orasel. Insa asta nu o oprea daca voia ceva. Mai ales ca ei chiar ii placea zapada, si iarna era anotimpul ei preferat.
Se imbraca repede intr-o pereche de blugi, isi lua un pulover alb si pufos, fular si caciula violet si un palton negru ce ii depasea cu putin baza fundului. Nu isi mai pusese manusi, desi stia ca o sa ii inghete degetele. Tacuta, se aventura prin intinderile nesfarsite de pe strazi, nestiind daca mai era cineva pe-acolo; cel mai probabil, nu.

Isi plimba intruna privirea de la un capat al strazii la celalalt si nici o silueta de om nu isi facea simtita prezenta. Joseph doar nu il pacalise pentru a veni la ora opt seara, sa stea in frig doar de dragul de a-l scoate din casa. Stia prea bine sentimentul de antipatie al soimului fata de anotimpul rece.
Adrian! Se auzi de departare iar soimul se intoarse catre sursa vocii. Joseph in persoana pasea lent pana ajunse langa el, Adrian neschitand nici cel mai mic semn ca o sa il ajute ca drumul sa fie parcurs mai repede.
Ai intarziat! Spuse satenul sec, fixandu-l cu privirea.
Mda, ma rog. I-o reteza in zeflemea Joseph. Uite, ai aici pachetul. Trimite asta pe data de 24 decembrie la adresa asta. E foarte important sa ajunga! Spuse barbatul inmandu-i obiectele. Fara sa mai spuna altceva, se intoarse si Disparu.
Satenul baga biletul in bazunar iar pachetul incepu sa il roteasca pe toate partile. Era destul de voluminos asadar trebuia sa il duca in mana, spre nefericirea lui.

ooc: Mii de scuze ca a durat atat de mult X_X

Jane se opri brusc vazand pe cineva la o distanta considerabila de punctul in care se afla ea. In mod normal, nu ar fi interesat-o, insa silueta parea cunoscuta, iar ea avea un sentiment ciudat in legatura cu asta. Vru sa inainteze si sa il salute, insa intr-un timp extrem de scurt, o alta silueta aparu de niciunde. Habar nu avea de ce, insa inima ei incepu sa bata puternic. Poate era doar obisnuinta ca propria casa nu era un loc sigur. Niciodata nu stia cand se putea infiltra cineva strain care voia sa atenteze la viata ei sau a tatalui, deci era mereu hiper-atenta la tot ceea ce se petrecea.
Varandu-si mainile in buzunarele paltonului, se trase langa un gard vechi al unei case ce parea parasita. Urmari scena cu o spranceana ridicata, caci ceva tot ii parea in neregula. Insa chiar si dupa plecarea barbatului dubios, tot nu se apropie. Poate totusi nu era cazul.

Jane isi ingusta ochii si il privi atenta. Nu stia de ce era atat de interesata de data asta, insa ceva parea ca nu era in regula. Si desi de obicei ea era nepasatoare si nu isi baga nasul acolo unde nu ii fierbea oala, insa acum era determinata sa afle ce se intamplase cu cateva secunde in urma chiar in fata ei.
Baiatul trecuse deja de ea, insa se impinse pe picioare si se intoarse cu fata la el. Isi vari mainile in buzunarele paltonului negru. Parul blond ii cadea usor pe umeri pe sub caciula violet.
Adrian! zise ea, privindu-l fix.

Jane stia ca simpla ei prezenta in Little Hangleton ar fi putut ridica semne de intrebare, enigme carora nu voia si nu putea sa le raspunda. Elevii de la Hogwarts nu aveau nicio treaba cu acest satuc, cunoscut mai ales ca locul de provenienta al Lordului Intunecat, dar ea era acolo. Dar si Adrian era tot acolo, fapt care ridica banuieli si suspiciuni, mai ales din cauza nesigurantei din glasul lui.
Eu? intreba ea increzatoare, ridicand din umeri. La o plimbare prin zapada... Imi place iarna, oricat de frig ar fi. Dar tu...? intreba, ridicand o spranceana.

Jane intr-adevar nu avea o mare incredere in Adrian, pentru simplul fapt ca vrajitorii care nu aveau nimic de ascuns, mai ales elevii de la Hogwarts, nu prea aveau ce cauta in Little Hangleton. Conacul Lordului Intunecat era acolo; Devoratorii Mortii apareau din cand in cand, capabili sa distruga orice forma de viata care nu impartasea aceleasi principii si idei cu ale lor. Asa ca prezenta Sefului Ochilor-de-Soim in oraselul ei natal ridica multe semne de intrebare pentru blonda.
Auzindu-i raspunsul evaziv, chicoti amuzata, rotindu-si ochii. Realizezi ca nu asta te-am intrebat, nu? intreba ea, fixandu-l cu privirea ei albastra, aproape glaciara. Ce faci aici, in Little Hangleton, noaptea?

Jane intr-adevar simtise ca ceva era in neregula cu tot; cu Adrian, cu barbatul misterios de mai devreme si cu pachetul pe care soimeanul se chinuia sa il ascunda pe cat posibil. Insa daca tanarul nu ar fi reactionat atat de defensiv, poate ca intrebarea ei ar fi venit drept una normal, curioasa si atat. Dar datorita vorbelor lui si modului in care incerca sa isi ascunda pachetul, suspiciunile lui Jane cresteau din ce in ce mai mult.
Il privi indepartandu-se, ochii ei ingustati urmarindu-i fiecare miscare. Nu ma lua pe mine cu 'scumpo', zise ea, ranjind in coltul gurii. Nu cred ca ai vrea sa se afle de ratacirile tale nocturne printr-un loc ca Little Hangleton, baiete, raspunse, aranjandu-si suvitele blonde ce ii ieseau din caciula.

Jane aproape ca ii rase in fata auzindu-i vorbele. Ca sa fie sincera, nu avea nimic cu baiatul, in sensul ca nu se certasera niciodata sau asa ceva. Insa avea momentele lui cand era prea plin de el, chiar daca poate nu avea dreptul chiar in acel moment. Cum era clipa de fata, cand el o daduse in bara, insa tot el se rastea la ea si avea tupeu.
Pana la urma pufni intr-un ras batjocoritor, caci nu se mai putu abtine. Daca s-ar fi stiut cu musca pe caciula, nu ar fi insistat atat de mult, Adrian ar fi trebuit sa inteleaga asta.
Aici locuiesc, spuse ea, ridicand indiferenta din umeri. Am un bilet de voie semnat de directoare, sunt aici la matusa mea.
Spusele ei erau adevarate in mare, chiar avea acel bilet de voie; doar ca nu isi vizita matusa, asa cum stia toata lumea, ci tatal.
Mai baiete, rase din nou atunci cand acesta incepu sa se enerveze. Nu vreau nimic de la tine, ca sa fiu sincera. Dar e amuzant sa te enervez, mai ales ca vad ca iti sare tandara destul de usor.

Ca sa fie sincera, Jane nu avea absolut nimic cu Adrian. Il intalnise in magazinul lui Borgin, dupa care din nou la Oglinda lui Erised si de cateva ori pe coridoare, bineinteles. In general, se salutau si plecau mai departe, fiecare cu colegii si prietenii lui. Asa ca nu era ca si cum blonda chiar isi dorise sa il prinda pe picior gresit, insa se intamplase, iar ea era totusi la Viperini, asa ca dorinta de a-i pune pe ceilalti intr-o lumina proasta era oarecum innascuta. Ranjind in coltul gurii, doar il urmari cu privirea cum se indeparta. Pachetul pe care il primise soimeanul era suspect, iar el fusese foarte defensiv, asa ca era clar ca era ceva in neregula cu el.
Ridica o spranceana insa atunci cand acesta se opri si incepu sa ii indruge baliverne despre Voldemort si cum ea avea o legatura stransa cu el. Lasa capul pe spate si dadu drumul unui ras prelung, malefic aproape. Oh, Merlin... De mult nu am mai ras asa. Ce logica de copil de gradinita, credeam ca voi de la Ochi-de-Soim trebuia sa fiti mai inteligenti de atat. E un sat de oameni, locuiesc aici de cand m-am nascut, minti ea cu nonsalanta, ridicand din umeri. Nu stiu cum sa-ti spun, dar nu vad ca tie ti-ar fi frica singur pe aici.