I like the way it hurts.

Isi plimba degetele sale lungi prin parul bogat, schimbat la culoare. Devenise aproape negru, la fel ca sentimentele sale. Cateodata ura ca era magmetamorf. Merse cu pasi lenti catre biblioteca cu mainile bine indesate in buzunarele de la roba si cu bagheta la indemana in caz ca cineva ar vrea sa o opreasca din drum. Fluiera usor in timp ce se apropia, iar apoi cu o vraja soptita ("alohomora") deschise usa de la biblioteca si incepu sa cutreiere, pana ajunse in Sectorul interzis. Privi catre toata maigia care i se intindea in fata si isi aduse aminte de amintirile frumoase pe care le avusese acolo. Zambi si ofta, cercetand fiecare carte din jur. Isi duse degetul pe cotorul fiecareia si alese o carte scorojita, de vreo cinci sute de pagini, de culoare rosu inchis cu niste caricaturi desenate pe ea. Facu sa apara un scaun si se aseza pe el, dandu-si roba jos si ramanand imbracata intr-o geaca de piele cu tinte, avand o pereche de manusi negre, strampi decupati si o pereche de panoti negri cu toc. In mana sa aparu din nimic, un cutit cu lama groasa si incepu sa se joace cu el printre degete. Nu stia de ce, pur si simplu i se parea distractiv.
Apoi auzi niste pasi indreptandu-se spre ea si cand recunoscu silueta timida falsa un zambet si privi patrunzator.

Parul:
Tinuta:

• - What happened with your hair? ridica el o spranceana, aparand acum in fata ei si incruntandu-se usor. Ca deobicei el incalca reguli si desi nu avea ce cauta in sectorul interzis, el totusi era acolo. Ochii sai patrunzatori o fixara, sclipind curiosi. Isi trecu mana prin parul oricum ciufulit, clipind de cate ori.

ooc: n-am vazut sa fie privat, deci sper ca e okay ca am postat eu ?

- Ah! Leloush ! spuse ea si rase cand ii auzi intrebarea. Sunt magmetamorf si probabil ca acum nu sunt in cea mai buna stare a mea, zise ea si ridica din umeri invartind lama cutitului in maini. Pufni nemultumita la primele randuri pe care le citise din carte asa ca o duse la loc si o schimba, dupa ce o impunse putin cu varful lamei pentru a lasa un semn, sa stie pe viitor sa nu mai atinga acea carte.

Soimeanca zambi si facu sa dispara cutitul din mana sa pentru ca nu mai avea ce sa faca cu el. Isi schimbase pantofii cu o miscare de bagheta pentru a se simti mai lejera si vru sa se aseze pe scaunul sau, insa auzi cum niste pasi zvelti se indreptau catre locul unde se afla. Merse catre usa, o deschise si privi tematoare, ceea ce nu prea ii statea in fire. Inima ii batea din ce in ce mai tare, simtea ca ceva nu e bine si incremenise in fata usii privind speriata. Oare de ce avea frica asta in ea?

Fata tresari cand il simti pe baiat in spate, insa se dezmetici rapid si inchise usa in urma sa, foarte incet, pentru a nu face zgomot.
- Nu sunt sigura.. ori am auzit pe cineva venind, ori simt ca in curand o sa vina cineva. Insa nu cineva obisnuit, spuse fata, pe chipul sau citindu-se nelinistea. Cineva.. cineva de care ar trebui sa ne fie frica.

Zambi slab, insa inauntrul sau simtea cum frica i se urca prin vene si pulsul ii creste. Tacerea o deprima, iar linistea era taiata decat de zumzaitul facut de niste carti " cu viata " . Se gandea in continuu la ce ar putea-o speria asa tare si apoi brusc ii veni in minte imaginea unei creaturi dezgustatoare. Creatura cel mai mult urata de blonda.. dementorul. Deschise ochii confuza si spuse cu voce tare:
- Dementori la Hogwarts? Dar e imposibil!

Scutura din cap si realiza ca baiatul o privea inca.
- A, da, sunt bine. Ma gandeam la ce ar putea sa ma sperie pe mine si .. ei bine, mi-a venit in minte imaginea unui dementor, zise ea pe nerasuflate. Insa nu-mi pot imagina ce cauta dementorii la Hogwarts.. ultima data cand s-a intamplat asta a fost cred ca acum vreo 20 de ani si atunci au avut motive intemeiate ca sa-i trimita..

In timp ce baiatul vorbea, blonda se simtea secata de tot ce era innauntrul ei si aproape ca inghetase. Veneau.. nu stia ce sa faca, se sperie si intra inapoi in biblioteca, recuperandu-si bagheta de pe scaunel si strangand-o bine in mana stanga. Simtea cum ei se apropie din ce in ce mai mult, dar comparand cu realitatea, asta insemna ca sunt in fata castelului.

Fata observase ca era singura care intra in panica, insa nu stia sigur daca poate creea o amintire atat de fericita pentru a-si lansa phoenix-ul, asa ca mai bine sa fi fost precauta. Se aseza pe scaun si pur si simplu astepta. Oare de ce nu se ducea sa anunte pe cineva? Sa cheme ajutor? Probabil ca nimeni n-ar fi bagat-o in seama si s-ar fi luat la cearta.. asa ca mai bine ar tine piept singura unei armate intregi de demntori decat sa iasa din biblioteca.

Simti un fior rece in spatele sau, asa ca se intoarse din instinct, insa nu era decat rusul care deschisese geamul pentru a privi afara. Isi ridica capul cand auzi un zgomot, insa realiza ca era doar o carte. Deja ii displacea chestia asta. Parea ca devine paranoica si asta o enerva. Trebuia sa-si faca curaj . Se duse si ea catre una din ferestre si privi poarta castelului. Atunci ii vazu. Nu erau o armata mare, erau decat cinci dementori care patrundeau prin castel, parca prin efractie. Trebuia sa faca ceva ! Trebuia sa-i opreasca ! Dadu sa iasa pe usa, insa isi aminti ca era in prezenta unui baiat.
- Vii? intreba soimeanca, muscandu-si buza de jos pentru a se calma.

Isi musca buza cand il vazu cum se arunca, insa incerca sa aiba incredere si se urca la randul sau, pe geam si sari incercand sa nu cada in cap. Nu se sinchisi sa faca vreo vraja, deoarece baiatul ii promisese ca o prinde el si asa se si intamplase. Ii atenuase caderea. Au pornit in viteza catre locul unde se aflau dementorii. Cu cat se apropiau mai mult, se simtea frigul ce intra in ei, iar culoarea parului soimeancai se facea din ce in ce mai inchisa.

Il sageta cu privirea cand auzi ce putea sa scoata pe gura si ii spuse rar, tare si clar:
- Vreau sa merg! Nu mai scoase alte cuvinte, mergand incruntat si intr-un mod alert spre poarta, de parca i-ar fi fost teama ca dementorii ar putea sa plece nepedepsiti pentru incalcarea teritoriului.
Fata privea devoraorii ca pe niste criminali care evadasera de la inchisoare si acum cautau un loc de refugi si ascuns.

Fusersera inconjurati si prinsi in capcana de niste dementori. Niste AMARATI de dementori. Trebuiau sa le faca fata ! Nu puteau sa-i lase sa le fure sufletul sau sa-i sece de tot ce aveau ei mai frumos. Isi inchise ochii si isi imagina cum iesea pe afara cu gasca sa de nebuni si se distrau la petreceri si faceau misto de altii. Incerca sa capteze toate amintirile frumoase intr-una singura. Amintirea prietenilor sai. Iar apoi rasti clar si raspicat:
- Expecto Patronum ! Reusise. Pheonix-ul sau tasni din bagheta gratios si se indrepta catre cei trei dementori din spate, indepartandu-i, tinandu-i la distanta. Pentru a-i alunga de tot si pe toti , trebuia ajutata de baiat asa ca se uita la el increzatoare si dadu din cap .

Leloush doar inchise pentru cateva clipe ochii, concentrandu-se, fara sa se gandeasca la ceva anume, nu se folosea de amintiri atunci cand se transforma, si pur si simplu lua forma unei pantere mult mai mare decat una obisnuita, atat de neagra, ca smoala, cu niste ochi verzi infioratori. Marai si se avanta spre ceilalti doi dementori care se retrasera imediat. Nu mai aveau mult pana sa-i goneasca de tot si daca era nevoit chiar folosea si mai multa forta decat in primul atac.

Il urmari in timp ce isi folosise talentul de animag si vazu cum aproape ii indepartasera pe cei cinci. Se gandi putin si apoi zise:
- Arunca-ti si tu patronusul ! Asa vom scapa de ei !
Isi mai trimise o data phoenix-ul catre dementori si astepta decisiva lui Leloush. Era sigura ca vor reusi. Sau cel putin.. trebuiau sa reuseasca!