Don't get in my way !

Scrisese din nou o scrisoare pentru cei de la Azkaban ca sa ceara detalii despre fratele sau, insa stia ca oricum nu va afla nimic. De fiecare data is racea gura si isi pierdea timpul cand discuta cu cei de la minister si niciodata nu puteau sa cada la pace cu ei.
Cand ajunse in turn, observa ca nu era singura, insa fata dinauntru nu parea sa-i fi observat prezenta, deci incerca sa nu o deranjeze. Pasi incet catre bufnita sa, Errol si ii inmana scrisoarea. O lasa sa zboare libera prin fereastra deschisa apoi se uita din nou catre fata, care acum o privea. Ii zambi si observa ca era Deborah de la orele de curs.


ooc: n-am vazut sa fie privat.. sper ca e ok .

• Privi ce timp doar cum fumul se risipea printre buzele sale, uitanddu-se pe geam si dandu-si suvitele castanii de par de pe chip, mereu o deranjau fiindca nu putea sa vada bine din cauza lor. Termina tigara si dadu drumul chistocului sperand totusi sa nu nimereasca pe cineva in cap, si abia dupa aceea isi dadu seama ca nu era singura.
  - Oh, buna, ii zambi ea tinerei blondine.
  

ooc: e ok <3

- Salut, spuse blonda si privi cum bufnita iesea din aria ei vizuala, indreptandu-se catre inchisoare.
- Deborah, nu? intreba soimeanca si se aseza langa tanara, punandu-si picioarele intr-o pozitie de yoga si zambind frumos. Era destul de flexibila cand venea vorba de gimnastica si sporturi, o considera un atuu .

Rase. Isi amintea cu drag acea peripetie, desi o cam luase razna, ca de obicei.
- Da, pai, ma certam aprig cu Raluca Lostem si au avut ei doi o discutie in care Damon ii spunea ca vrea sa stie marimea de la sutien si culoarea chilotilor, spuse ea si pufni in ras. Cand am impietrit-o am verificat si eu putin culoarea, reusi sa adauge inainte sa inceapa sa rada de-a dreptul .

Pe Bo o bufni rasul cand auzi si ea in sfarsit cum trebuie intamplarea, caci de la Damon inafara de partea cu chilotii nu se intelesese absolut nimic. Incerca sa se linisteasca, facandu-si vant cu mana.
- Asta e asa de tipic Damon ! Cred ca daca afla Kat il arunca pe geam cu tot cu cealalta cercetasa, clatina viperina din cap.

- Am inteles ca a aflat.. cica ar fi intrat acolo dupa ce am plecat eu, zise blondina dupa se saturase de atata ras.
Isi trecu mana prin par, aranjandu-l si punandu-si-l pe umeri, cum ii placea ei, apoi zambi si isi sprijini spatele de perete. In mintea sa umblau multe lucruri, printre care si: cat o fi ceasul ? o fi ajuns bufnita? oare cand primesc raspuns? dar si altele gen " de ce-uri " idioate .

- Mda.. nu e singurul, zise ea razand. Se uita catre bufnie si le observa pe acestea cum stateau cu ochii mari atintiti asupra lor, parca fiind captivate de discutie si incercand s-o asculte. Daca n-ai fi stiut ce sunt, a-i fi crezut ca sunt tepene, fara viata. Afara, noaptea era una intunecata, innorata si fara stele, rezulta plictisitoare si linistita..cel putin pentru blonda.

- Padurea/Sectorul interzis, plus ca ma enervez repede si intru in conflicte foarte dure care duc si la violenta. Dar de obicei scap basma curata, nu degeaba sunt la ochi-de-soim, spuse tanara razand si cu o sclipire in ochii sai de un albastru intens si pur.
- Ai venit aici sa trimiti o scrisoare? intreba blonda, suspicioasa ca Deborah nu plecase deja de acolo.

- A, inteleg. Excuse-moi si je te perturbé! sopti ea cu accentul sau perfect frantuzesc si afisand un zambet cum numai ea stia, privind in continuare bufnitele care se balanganeau in lumina lunii.
Tacerea fu sparta de catre un urlet venit de nicaieri, din noapte, incercand parca sa-si cheme luna mai aproape de el.

- Ok, spuse tanara soimeanca si zambi larg. Isi framanta mainile, jucandu-se cu ele, scapand de frig intr-un mod " babesc " si scapand si de plictiseala in acelasi timp. O data la cateva minute mai privea si pe geamul deschis, uitandu-se in zare.
- Te deranjeaza daca-l inchid? Mi s-a facut cam frig.. zise ea, apoi adauga un : "s'il vous plaît" tremurat.

- Nu-i problema, ii zambi ea si isi flutura mana, geamul inchizandu-se. Trebuia sa recunoasca, desi Damon era un dobitoc, o invatase multe vraji mute folositoare si era inca recunoscatoare pentru acest lucru, chiar daca era inca foarte suparata pe el. La un moment dat auzi un scartait si se incrunta usor, pentru ca nu era nicio usa deschisa in apropiere care sa scartaie din cate stia.

- Probabil e doar vantul.. zise ea, deasemenea incruntandu-se, fara sa vrea, mai mult din instinct.
Si totusi se ridica si isi indrepta pasii catre sursa zgomotului, incercand sa nu faca prea mare tam-tam din asta. Gasise o cutie mare in care se zbatea ceva. Mari ochii si o intreba pe viperina:
- Crezi ca e o bufnita?