The past follows me.

Iesi din castel aproape tremurand de frig, insa facu vraja de chemare si se imbraca repede cu geaca sa incuiata. Incepu sa alerge, ca sa ajunga mai repede la destinatie si respiratia ii era din ce in ce mai grea si mai rece. Cand ajunse in fata padurii, o privi cu ochii sai albastrii, analizand-o, sperand sa nu mai gaseasca pe nimeni acolo. Se avanta printre copacii uitati de vreme si calca pe crengile rupte, lasate la pamant.
In sfarsit ajunsese ! Locul in care fusese prima data cand venise la Hogwarts. Locul sau special din Padurea Interzisa. Isi dadu geaca jos si se aseza pe ea, pe radacina mare a unui copac. Scoase un bloc de desen si un creion din carbune pe care il aseza pe prima foaie imaculata. Imaginile din visul de noaptea trecuta i se scurgeau prin minte si le intiparea pe foaie, aproape fara sa respire. Uitase de frigul din jur si facea abstractie de orice ar putea-o deranja, insa la un moment dat auzi cum o craca se rubse sub piciorul firav al cuiva si tresari scotandu-si bagheta inaltata:
- Lumos !

~ Privat.

Cu greu puteai vedea ceva in intunericul noptii,dar mai ales prin padure,asa ca am folosit vraja "Lumos''.
Incercam sa il caut in continuare pe motanul meu,Zippy,care s-a speriat de un centaur,dar deodata am vazut pe cineva.Era o fata ce statea pe radacina unui copac incercand sa deseneze,dar simtindu-mi prezenta,isi ridica privirea calda uitandu-se dupa lumina baghetei mele! Dupa ce m-a zarit langa un arbore cu o coroana bogata,se ridica in piciore privindu-ma cu uimire! Voiam sa o intreb daca mi-a vazut pisica insa doar am salutat-o politicos!

De dupa copac iesi o fata mai micuta decat soimeanca, confuza, de parca ar cauta ceva si o saluta pe Destiny calma.
- Ah . Salut si tie ! ii zise aceasta apoi incerca sa isi continue desenul insa brusc mintea sa se sterse, creionul ii scapa din mana si in fata ii aparu o imagine neclara a unei fotografii vechi in care apareau ea, fata care tocmai sosise si fratele sau, Jimmie. Dura o fractiune de secunda se evapora si blondina ramase cu privirea atintita catre cealalta tanara, nedandu-si seama cine e si cum de face parte din trecutul sau.

Fata ma privea insistent iar pe chipul ei se putea citi o oarecare nedumerire.Am stat asa timp de cateva secunde in linistea noptii care era intrerupta uneori de bufnite,pana cand am spus:
-Cum te numesti?si...esti bine?Pari putin ''pierduta''sa spun asa.Apoi iar au urmat cateva secunde de tacere in care care fata cu parul blond si ochi albastri facu cateva miscari strangand la piept blocul sau de desen.Se uita din nou la mine si imi dadu raspunsul:

- Da.. sunt bine, zise blonda si stranse la piept si mai tare blocul sau de desen, insa ii dadu brusc drumul cand coltul acestuia ii strapunse pielea. Ma cheama Destiny.. Destiny Heaven, rosti ea, dar apoi isi inchise ochii sai mari si obositi si ii stranse, incruntandu-se, in fata ei aparand din nou o imagine. De data aceasta era o bucata de ziar pe care scria cu majuscule numele familiei sale, iar dedeubt era o poza cu mama sa, tatal sau, fratele si inca o fata care plangeau. In dreptul ei era scris un text intreg despre fuga de acasa a fetei cea mare.
Deschise ochii la comanda si zambi pentru a o face pe bruneta sa creada ca nu s-a intamplat nimic neobisnuit. Fragmente din trecut ii afectau acum prezentul si se simtea rau de la atatea amintiri amestecate in capul ei alan-dala cand voiau. Avea nevie de o pauza !

La auzul numelui fetei,am ramas socata! Avea acelasi nume ca al surorii mele mai mari ce a plecat de acasa in urma cu multi ani,dupa ce si-a pierdut memoria intr-un accident! Exista vreo sansa sa fie ea sau era pur si simplu o coincidenta? Toate astea se invarteau in capul meu si in mine se starnea o mare curiozitate de a afla.Cum puteam sa aduc vorba despre asta mai ales ca fata parea ca nu se simte prea grozav?...dar pana la urma am intrebat-o:
-Mai ai frati..sau surori?

Blonda ramase blocata. Ea nu-si amintea multe despre familia ei, asa ca ii spuse Isabellei:
- Ăă.. pai nu prea stiu, eu am avut o pierdere de memorie la varsta de doisprezece ani. Norocul meu este ca sunt clarvazator si cateodata imi apar in minte imagini din trecut. Asa am aflat ca am un frate pe nume Jimmie (soimeanca nu ii mai daduse detalii despre Azkaban si restul).
O analiza pe tanara din cap pana in picioare incercand sa-si dea seama ce legatura au viziunile sale cu ea. Isi masa tamplele usor incruntata si ii spuse:
- Tu ai ceva.. simt ca te cunosc.