What do you want from me? [Leloush]

Jane se furisase inca o data afara din castel, noaptea, si o pornise spre Padurea Interzisa. Se intreba cateodata cum de nu era prinsa niciodata; probabil ca avea un soi de talent nativ, pentru ca niciun profesor nu o observase cand incalca regulile, ceea ce era absolut perfect pentru ea. Acum trebuia sa se intalneasca cu von Strausz si Nicholson, doi dintre vechii Devoratori, ca sa discute despre aceasta formatie care voia sa se reuneasca, chiar si acum, dupa disparitia Lordului. Imbracata in niste pantaloni negri, subtiri, si un hanorac in aceeasi culoare, incepu sa discute cu acestia, stiind ca era una din obligatiile ei.

- Devoratorii trebuie sa existe, domnita, cu sau fara Lord, insista von Strausz, moment in care Nicholson aproba din cap. Jane era si ea de acord, insa stia ca o asemenea formatie avea nevoie de un lider puternic, si desi i se bateau apropouri, ea nu prea voia sa isi asume aceasta pozitie. Auzind un sunet in spate, mari ochii si se intoarse repede, dar nu vazu pe nimeni. Cred ca ar trebui sa plecam, spuse si Nicholson. Stiam ca nu e un loc bun in care sa discutam...
Blondina doar aproba din cap. Little Hangleton, la sfarsitul saptamanii, spuse scurt, dupa care cei doi barbati disparura impreuna.

Dupa disparitia barbatilor, Jane se intoarse incet, incercand sa vada ce sau cine ii deranjase. Spera ca era doar un animal din padure si ca nu auzise cineva ce discutasera ei. Inima i se opri pentru o secunda atunci cand aparu Leloush insa, imbracat la patru ace, ca intotdeauna. Aproape inghiti in sec, dar se abtinu. Ce naiba facea, o urmarea mai nou? Auzindu-i vorbele, ridica o spranceana, incrucisandu-si bratele sub piept.
Pardon? De cand vorbesti asa cu mine?

Vocea lui dura aproape ii trimise fiori pe sira spinarii, insa ca de cele mai multe ori, se stapani. El era suparat pentru ca nu ii spusese totul, dar si ea avea dreptul sa fie suparata, pentru ca ii asculta conversatiile private si intra cu atata nesimtire in intimitatea ei.
- Tradat? repeta ea, ridicand o spranceana. Eu te-am tradat, serios? De ce, pentru ca port o conversatie cu anumite persoane, conversatie care nici macar nu are legatura cu tine?

Ridica acum ambele sprancene, digerand vorbele lui Leloush. Avea incredere in el, dar erau unele lucruri care pur si simplu nu puteau fi spuse, iar el ar fi trebuit sa inteleaga. Plus ca o deranja foarte mult atitudinea lui fata de ea si felul in care ii vorbea, fara sa o respecte cat de putin.
- Scuza-ma, nu stiam ca trebuie sa stii fiecare aspect al vietii mele, oricat de minor ar fi. O sa te anunt de-acum si cand ma duc sa imi cumpar hartie igienica, poate asa o sa fii mai impacat cu situatia, rosti sarcastic, dand sa il ocoleasca pur si simplu si sa plece in mijlocul discutiei.

- Ca sa vezi, avem un comediant printre noi... marai acesta, stramband nemultumit din buze, fiindca nu primise raspunsul pe care il astepta defapt.
Ofta si o prinse scurt de brat, dar nu tare, incat sa n-o doara. Realiza ca iar se purta ca un nesimtit, dar in fond asta era el si oricum ii trecuse cu vederea multe chesti si cedase de multe ori.
- Don't leave...everybody leaves... sopti referindu-se ca parca toti il paraseau, incepand cu Jenny, careia chiar nu ii facuse nimic

Jane se opri, sau mai bine zis, fu oprita de catre Leloush. Se intoarse spre el cu o privire fulgeratoare, vrand la inceput sa ii arunce o alta replica acida si sa plece de acolo, pentru modul in care se comportase cu ea. Vazand insa expresia de pe chipul lui si auzindu-i mai ales soaptele, inghiti in sec, si ochii ei albastri imblanzindu-se putin.
- Poftim? intreba, inca oarecum impersonal, nevrand sa pice in vreo plasa de-a lui.

Inghiti din nou in sec, mai ales cand ii vazu acea privire absolut tulburatoare. Isi elibera bratul din mana lui, irisii ei albastri aproape pierzandu-se in ai lui. Era impresionata, dar inca suparata putin pe el si pe felul in care se comportase. Aproba lent din cap, de parca i-ar fi spus fara cuvinte ca exact asta facuse el atunci cand o acuzase asa.
- Exactly... You don't, murmura, dand sa se indeparteze din nou. Era intr-adevar o problema serioasa, dar una pe care simtea ca nu o poate discuta cu el, cel putin nu inca... desi probabil gresea aici.

Blondina inghiti in sec si se opri auzindu-i vorbele, frecandu-si usor tamplele. Nu voia sa se intample asta, pentru ca stia ca nu era nevoie, dar se parea ca nu el pur si simplu nu isi dadea seama ca ea nu era singura care gresise. Se intoarse cu fata la el si se apropie repede, prinzandu-l de antebrat.
- Stii ceva, am impresia ca tu ai facut-o primul, atunci cand ai venit la mine si te-ai comportat asa cum ai facut-o. Puteai sa ceri lamuriri si intr-un alt mod, Lulu, ii spuse, fara ca macar sa realizeze ca ii spusese inca pe alintul pe care il folosea de obicei.

Respiratia aproape i se opri in gat auzind vorbele lui Leloush. Mari ochii putin, privindu-l usor confuza.
- Cand ai mai cedat in fata mea, Leloush? Ce ti-am facut eu atat de grav incat a trebuit sa ma ierti? Nu e vina mea ca interpretezi lucrurile si ca te superi din lucruri minore, ii spuse.

Jane il urma si se opri in fata lui, punandu-si ambele maini pe antebratele lui, ca sa il opreasca. Ofta usor, pentru ca nu voia sa se ajunga aici.
- Lulu, asteapta... murmura mai bland. Hai sa discutam problema, sa nu plecam pur si simplu. Am facut toate astea cu un motiv, si stii asta. Abia am fost anuntata sa ies, nici macar nu aveam cand sa vorbesc cu tine. Voiam sa iti spun...

Atunci cand se opri, Jane ii dadu drumul, dar ramase aproape de el, simtind pur si simplu ca era mai bine asa. Il privi drept in ochi, pentru ca nu avea de ce sa se ascunda, tot ceea ce spunea era adevarat si rational.
- Atunci cand te vedeam, explica, ridicand din umeri. Ai auzit despre ce vorbeam? Crezi ca era chiar atat de usor sa vorbesc cu tine despre asta? Cand voiai sa o fac? La ore, in Sala Mare, sa auda cat mai mult oameni? intreba, ridicand slab din umeri.

Jane il privi cu ochi mari si blanzi, atat de diferiti decat irisii care mocneau de furie mai devreme. Era intr-adevar o problema serioasa pe care voia sa o discute cu cineva, iar acel cineva avea sa fie el, cu siguranta. Poate ar fi spus unii ca trebuia sa vorbeasca cu Xan despre asta, dar pe el nu il interesa aceasta lume, ba chiar o ura. Auzind vorbele lui Leloush, cobori usor ochii, oftand aproape insesizabil.
- Nu stiu, eu... Trebuie sa discut cu ei, vreau sa ii fac sa se razgandeasca, nu avem nevoie de alte razboaie. Dar daca nu vor... isi inghiti apoi vorbele, nestiind ce sa zica sau ce sa faca.

Jane aproba lent din cap. Intr-adevar, era o realitate destul de dura. Daca la lipsa mamei era deja imuna, pentru ca nu o cunoscuse si pentru ca matusa ei se comportase ca o mama, cu tatal era mai dificil. Dar se obisnuise cu ideea si chiar daca era greu, nu avea sa se supere pe el pentru asta.
- Stiu, ai dreptate... murmura. Iar eu, eu sunt... nu sunt un copil, dar nici un nou Lord nu sunt. Ofta usor, sperand ca Leloush era capabil sa inteleaga de ce ii fusese atat de greu sa ii spuna, si ca nu el era de vina, sau faptul ca nu avea destula incredere in el, pentru ca nu era adevarat.