You, idiot!

Privat

Pasii mi se aud cu ecou in timp ce pasesc pe coridorul ingust si rece din Azkaban. Stiu ce am de facut azi si pe barba lui Merlin nu ma las pana cand nu scot tot ce trebuie de la acel delicvent.
Ma opresc in fata biroului de acolo iar vrajitorul ma saluta, stie de ce am venit asa ca tot ce face este sa ma conduca in liniste catre celula lui. Odata ajunsa acolo pleaca si ma lasa singura.
-Cu ce ocazie pe aici frumoasa Heather.
Spune el, chestie care ma face sa ma stramb, cred ca si-a pierdut de mult timp dreptul sa imi spun asa.
-Pentru tina sunt Domnisoara Snow, nu am venit aici sa ne tragem de sireturi Seamus.
Isi ridica privirea la vocea mea rece si atat de controlata, stie de ce am venit la fel de bine pe cat mi-an propus eu sa scot tot ce stie.
-Daca ai venit sa afli despre zvonuri, te anunt ca ai venit degeaba, nu am de gand sa iti spun nimic.
Sangele imi clocoteste in vene si ma apropii de celula punandu-mi mainile pe gratii. Privirea mea il strapunge si vad cum se stramba.
-Asculta-ma bine, imi vei spune absolut tot ce stiu, sau jur ca Dementorii vor fi bucurosi sa iti soarba sufletul!

Rade, tot ce poate sa faca este sa imi rada in fata, iar asta ma scoate din minti, rabadarea nu este punctul meu forte si cred ca toti cei care ma cunosc stiu asta.
-Tu, idiotule!
Ma reped la el strangand mai mult barele din metal de la celula, rasul lui scade din intensitate pana cand nu se mai aude deloc si isi indreapta din nou ochii spre mine.
Privirea mea trimite fulgere spre el si tot ce vreau sa fac este sa scot vorbele cu forta daca e nevoie. Insa cativa pasi facuti in directia noastra si vorbele cuiva ma distrage.
Ma intorc si il vad, inalt bine facut si cu un zambet rece nu sta decat nimeni altul Aleksander, un Auror foarte bun de la minister, am avut ocazia sa vorbim de cateva ori insa doar cu treburi strict profesioanle.
Zambesc fals si imi trec mana prin parul meu negru care se incalcise destul de mult.
-Intotdeauna o placere sa va revad domnule Crowford, cu ce ocazia pe aici, sau mai bine zis pe la celula lui Seamus?

Imi pun mana pe umarul Aurorului si il indepartez de celula. Seamus se repede cat mai departe de barele celulei insa degeaba. Habar nu are ce il asteapta. Dau doi pasi in spate sub privirile furioase ale lui Aleksander si imi flutur bagheta spre gratii.
-Bombarda!!
Gratiile par sa explodeze si lasa in loc o gaura cat sa incap si sa ma duc sa il omor pe tipul asta care se crede mare si in celula.
Pasesc si vad cum surasul ii piere de e pe buze. Asa te vreau sa iti fie frica pentru ca daca nu imi raspunzi s-a zis cu tine.
-Oh, dar ce s-a intamplat cu surasul tau? Sa inteleg ca nu mai suntem mari si tari acum?
Imi indrept bagheta spre el si cu o voce seaca ii spun :
-Ai face bine sa imi spui ce dracu e cu zvonurile ce circula prin lumea noastra ca de nu, s-ar putea sa faci mai intai cunostiinta cu furia mea si apoi cu ce a dementorilor.
Scuip mana mea incordandu-se mai mult pe bagheta. Cu cine crede el ca se pune? Nu are nici o sansa impotriva mea absolut nici o sansa.

Am stiut de la inceput ce a vrut sa faca, sa para ca ne sarutam, eram cat de cat aproape si am simtit cum inima imi bate mai repede. Prea brusca apropierea noastra. Am vazut cu coada ochiului cum Seamus ramane cu gura cascata si am zambit usor inclinandu-mi capul ca sa para ca aprofundam sarutul. Daca avea el habar ca noi nu faceam nimic, practic intunericul este de partea noastra si ne ajuta cu asta.
-Aww asta e asa de scump, sunt sigur ca tatal tau e mandru de tine, ti-ai gasit un iubit care lucreaza la Minister, tu esti directoarea Hogwarts-ului.
Bate din palme si simt cum inghet, a pomenit cumva de tata? Asta e o sa il fac bucati, ma departez de Aleksander si ma indrept spre Seamus cu brutalitate si il prind de gat.
-Mai spune cateva cuvinte despre tata si ai un bilet dus spre iad nenorocitule!
Mainile mi se strang mai mult pe gatul lui si il vad cum incepe sa isi dea ochii peste cap, bine nu am nevoie de el mort, asa ca ii dau drumul aceasta incepand sa respire cu nesat.
-Acum ai face bine sa imi spui tot ce stii, altfel nu mai ai o alta sansa la viata, ratatule.

Sunt si asa destul de nervoasa si Aleksander s-a bagat intre mine si el, Seamus a inceput sa turuie ca nebunul si tot ce am prins au fost rugaminti si tampenii, practic jura ca nu stie nimic despre asta, nu stiu de ce am impresia ca nu trebuie sa il cred, pur si simplu ochii lui vicleni par sa spune altceva decat gura sa.
Ma las pe vine in fata lui si il privesc rece, ma priveste inapoi ca si cum ar fi un om nebun si nu pot sa imi dezlipesc ochii din ai lui.
-Asculta Seamus, ai face bine sa fi spus adevarul acum, pentru ca daca aflu mai tarziu ca nu e asa, ma intorc si de fac una cu pamantul.
Vocea imi este joasa si amenintatoare, ochii trimit fulgere spre el, insa ramane impasibil, ba chiar imi zambeste, parca sa ma enerveze si mai mult. M-am ridica brusc de langa el si am iesit prin gaura pe care o facusem in bare.
Am fluturat bagheta murmurand un "Reparo" si apoi m-am intors spre Aleksander care sta destul de incordat.
-Nu pare sa fie sincer, dar acun probabil ca mai mult nu va spune nimic.
Oftez si imi trec mainile prin par, sunt mai mult ca sigura ca arat obosita si cu zece ani mai imbatranita dar nu imi pasa.

-Da, dupa fata.
Nu mai spun nimic pana cand nu iesim din inchisoare si ma izbeste aerul rece de langa mare, valurile se izbesc furios de zidurile inchisorii si fac locul sa para si mai sinistru decat e. Imi musc buzele si il privesc pentru prima oara mai atenta decat cand am facut-o in celula. Parul sau usor auriu e purtat acum in toate directiile din cauza vantului iar mina lui incruntata ma face sa vreau sa ii netezesc cuta dintre sprancene.
-Stii ceva, da haide la o cafea, chiar am nevoie de ceva cafeina in sange.
L-am privit si am incercat sa nu ma pierd in ochii lui atat de verzi pentru ca mai mult ca sigur am sa spun prostii daca sunt complet pierduta, iar Heather Snow, niciodata, dar niciodata nu se pierde cu firea in fata unui barbat.
Il apuc de umar si ne transport pe amandoi pe Aleea Diagon, suntem cam pe la amaiza asa ca aleea este destul de aglomerata, nu imi fac griji, chiar daca toti ma stiu drept directoarea severe, uneroi am si eu nevoie sa ies din ale mele, sa fac ceva care sa ma relaxeze, probelemele din ultimul timp par sa ma dea peste cap rau de tot, iar asta nu e bine nici pentru mine,nici petnru cei de la Hogwarts, chiar daca colegul meu ma sprijina uneori am nevoie sa fiu singura si sa imi cantaresc optiunile sa evaluez totul si sa stiu ce sunt in stare sa fac de acum incolo si ce nu.

Am rosit puternic la remarca lui, apoi atingerea sa mi-a facut pur si simplu corpul sa se cutremure. Ok ce naiba se intampla? De cand naiba rosesc si tremur in fata unui barbat? De cand dracului ma comport ca un o adolescente de cincispe' ani la prima intalinire?
-Oh, opreste-te, multumesc pentru compliment, pot spune acelasi lucru despre tine.
Mi-am dres vocea si am inspirat adanc tragandu-l dupa mine la cofetaria lui Florean, mai mult ca sigur ca acolo au cafea plus ca pot sa imi iau si o prajitura, de ceva timp nu am mai mancat ceva dulce, iar corpul neu tanjeste efectiv dupa putina ciocolata.
M-am asezat la o masa si am cerut o cafea si o prajitura cu ciocolata, am asteptat sa vad ce comanda si el.
Este atat de frumos, cum am putut sa nu observ asta pana acum? Parca am fost oarba tot timpul asta, defapt da chiar cred ca am fost oarba.

Ma incrunt. De cand subitul lui interes pentru persoana mea? Adica am facut scoala amandoi in acelasi timp, sau ma rog e cu trei ani mai mare ca mine dar nu asta conteaza, fost Viperin ce pot sa zic, obisnuia sa faca viata un calvar celor de la Ochi de Soim. Imi scutur capul muscandu-mi buza, pare atat de schimbat fata de atunci.
-Ce as putea sa iti spun? Am facut scoala impreuna iti amintesti? Eram anul IV cand tu ai terminat, obisnuiai sa imi ascunzi cartile mereu.
Imi aduc aminte acum razand de acele amintiri cand imi cautam cartile ca nebuna si intotdeauna le gaseam in baia Plangacioasei Myrtle, asta era tortura lui favorita, sa ma puna sa ma duc dupa carti in baia lui Myrtle si sa nu mai pot sa scap de ea.
Iau o inghititura din cafeaua mea si imi indrept privirea spre geam privind dincolo de ea, copii impreuna cu parintii traceau de colo colo cumaparand ce mai este nevoie, un nou an se apropie si stiu ca vreau sa fie mai bun. Stiu ca anul asta vreau sa feresc lumea vrajitoreasca de probleme, am sa fac asta sau am sa mor incercand, pentru ca ei sunt viitorul si ei trebuie protejati.
Imi trec mainile prin par total absenta si oftez, de ce totul trebuie sa fie atat de complicat? Pentru Aleksander nimic nu e asa, la el totul e atat de simplu, defapt el nu pune nimic la suflet deci probabil de aia reuseste sa isi mentina calmul asa. Incep sa cred ca a fost o greseala sa vin aici cu el la o cafea.

Oftez si imi indrept atentia spre el, da viata era atat de simpla atunci, cand singurele noastre girji erau cum sa luam cu bine testul de la Aparare contra magiei negre, sau cum sa trec cu brio Potiunile pe care le-am urat din tot timpul. Sau atunci cand singurele lucuri care ma faceau sa tresar erau vocile prietenelor mele cand ma luau prin surprindere, sau chiar a baiatului pe care il placeam la vreme aceea. Atunci cand singurele griji fata de ce zic ceilalti erau cu ce sa ma imbrac mai frumos la balul de craciun. Totul pare atat de indepartat acum, parca ar fi trecut secole si totusi sunt doar cativa ani, sase sau sapte nici mai mult nici mai putin.
-Asa este, totul atunci era atat de simplu. Si totusi mi se parea groanzic la vremea aceea.
Imi musc buzele amintindu-mi de primul meu sarut primit chiar la Balul de Craciun, imi aduc aminte ce fericita am fost, ma credeam irevocabil indragostita de acel Astropuf, dar s-a dovedit a fi o mare pierdere de timp, al naibii mai avea inca vreo doua pe langa mine. Imi scutur capul amuzata si ridic ceasca de cafea ducand-o la gura sorbind din lichidul negru.
-Acum toate par sa se sparga in capul meu, toti par sa aiba asteptari mai mari si mai mari, de parca eu as fi mama omida.
Imi dau ochii peste cap si ma las mai moale pe scaunul in care stau, ochii mi se inchid pentru cateva secunde si in fata ochilor imi apare pajistea din spatele castelului pe care obisnuiam sa stau cand eram eleva. Cand ii deschid insa sunt tot la Cofetaria lui Florean, am 23 de ani si in fata mea sta nimeni altul deacat Aleksander Crowford. Mda se pare ca nu ma pot intoarce in timp.
-As vrea ca lucrurile sa fie diferite.. dar nu sunt, asa ca trebuie doar sa ma adaptez.

Ma incrunt, brusc aduce vorba despre Eliza? Normal ca o stiu, defapt imi aduc aminte de niste chestii pe care le-am facut impreuna. Chicotesc, acum este profesoara si se descurca de minune, pot spune ca sunt mandra de ea.
-Da o cunosc, suntem prietene. De ce?
Il privesc intens si incerc sa imi dau seama ce vrea sa faca, ahh e atat de schimbator, cum naiba am putut sa uit asta? Imi dau ochii peste cap si imi sprijn capul in maini.
Poate ca daca totul ar fi fost diferit acum am fi prieteni sau cine stie. Imi scutur capul, la dracu Heather, n te gandii la prostii. Iau ultima sorbitura din ceasca terminand cafeaua. Am simtit pe deplin efectele cafeinei in corp si am zambit multumita.
Mi-am musca buzele si l-am privit in ochi incercand parca sa descifrez ce se ascunde in profunzimea ochilor lui atat de gri acum. Dar nu reusesc decat sa ma pierd in ei, sa ma pierd pur si simplu fara sa opun rezistenta sau ceva. La dracu cum imi face asta?! Defapt de ce il las sa imi faca asta? Reactioneaza Heather ce Dumnezeu, nu mai esti o adolescenta!!

Ofta incet cand ii raspunse, dar ii puse o alta intrebare.
-Suntem rude. spuse calm si nu o privi acum.
Normal ca se simtea ca dracu . Tanara nici macar nu stia ca el era singura ei ruda in viata, dar nici nu avea ce face in privinta asta in momentul de fata. Ofta din nou si isi intoarse privirea spre ea acum.
-Tot mai are problemele alea? intreba.
Stiia ca domnisoara stia la ce se referea . La ranile Elizei ce ii apareau din senin si toate cele. trebuia sa vorbeasca cu ea, nu mai putea sa suporte gandul ca tanara era torturata oricand doar din cauza ca putea sa stie mai multe decat era nevoie.
Pur si simplu nu ii pasa de acest lucru. Vroia sa o vada fericita nu sa planga la orice chestie sau orice rana noua sa ii provoace dureri de parca ar fi drogata.
-Nu am mai vazut-o de cand s-a terminat scoala. continua oftand incet.
Normal ca ii ducea dorul, doar erau rude, chiar daca era nu stia. De multe ori se gandise sa ii spuna, dar niciodata nu gasise un motiv bun sa vorbeasca cu ea despre asta.
Ofta din nou si o privi in ochi fix acum. Nu ii mai pasa de nimic.

Am marit ochii de surprindere si am incercat sa nu incep sa tip la el ca disperata, nici nu avea ideea cat pute sa sufere Eliza stiind ca nu mai are pe nimeni. L-am privit rece.
-Ei bine esti un idiot fiindca nu ii spui asta si ca sa iti raspund la intrebare, da mai are acele probleme, incerc sa o ajut cat pot, insa simt ca ceva nu ma lasa, ceva ma opreste la marginea drumului si asta ma enerveaza.
Nu de multe ori am ajuns si eu ranita incercand sa o apar pe ea, dar toate astea nu au importanta, cum a putut sa ascunda ca este varul ei atat timp, cum se poate impaca cu sine insusi?
-Poate ca n-ar fi trebuit sa vin cu Dumneavoastra la o cafea, a fost o greaseala imensa.
Spun rece si ma ridic de la masa incercand sa ma ies, nu mai pot sa stau acolo, simplu gand la asta ma doare, stiu ca nu are de ce, insa Eliza este prietena mea si stiu foarte bine cat a suferit, iar vine si imi arunca asta pur si simplu in fata de parca nu ar fi cine stie ce? Are mare mare noroc ca nu l-am plesnit.
Imi iau repede geanta de pe scaun si dau sa ies, clar nu mai vreau sa am de a face cu el, ma zapaceste mai intai si apoi imi tranteste asta? Ahh lasa ca vede el urmatoarea data cand o sa dau ochii cu el.

Se ridiica si o prinse de mana inainte sa iasa.
-Sa nu o pun in mai mult pericol deaia nu i-am zis. Nu vrei sa stii adevarul despre problemele ei? intreba.
Ofta incet si o privi calm. Lasa banii pe masa si continua sa o priveasca in ochi. Trebuia sa ii zica, dar astepta ca aceasta sa se calmeze si sa poata discuta cu ea calumea.
-Iti pot zice tot despre problemele ei si cum sa o ajuti daca te calmezi si ai putina rabdare. continua calm .
Normal ca vursese sa ii zica de o mie si una de ori, dar nu prea avea cum cand erau atat de multe probleme in jur, din care nici pe el nu reusea sa si le scoata. Ofta din nou si continua sa o priveasca.
Se simtea aiurea in ficare zi ca nu ii spunea Elizei adevarul, dar era mai bine daca o facea intr-un mod calm si relaxat nu cu tipete si urlete cum facuse ea inaiinte.
Ofta din nou si parca vroia sa dea inapoi , dar chiar nu mai putea acum. Citea in ochii ei ca ii starnise interesul legat de Eliza, asa ca nu mai conta nimic.

Mi-am simtit corpul tremurand la atingerea lui si am incercat sa imi scot asta din minte, nu inteleg de ce mintea imi tot da avertismente, nu este bine sa fiu in preajma lui sau mai mult ca sigur voi ajunge ranita, nu vreau asta, mi-a ajuns odata, a doua oara clar nu mai cad in plasa altuia.
-Ba da vreau sa stiu, asa ca ai cinci minute sa imi spui.
Il privesc rece si imi smulg mana din stransoarea lui, orice doar ca sa nu mai simt curentul acela placut care mi-a strabatut pielea in momentul in care m-a atins.
Mana imi trece prin par si oftez adanc, stiu ca trebuie sa ma calmez insa sunt foarte derutata, sentiemtene ciudate se razboiesc in interiorul meu si asta ma sperie. Sprancenele mi se ridica si il privesc in acei ochi in care ma pierd de cele mai multe ori.
-Timpul expira asa ca ai face bine sa imi spui acum, sau daca nu, nu mai avem ce discuta.

-Nu iti pot explica tot in cinci minute. spuse oftand.
O privi calm si incerca sa ramana calm. Avea multe de zis, si in cinci minute nu avea cum sa termina oricat de mult ar vrea.
-Parintii ei i-au murit din cauza devoratorilor si atunci au luat-o si pe ea ca sa isi apere fratele mai mare. A fost torturata si de la varsta de 7 ani au inceput cosmarurile. Ranile iau aparut mai tarziu in jur de unspe ani cand a intrat la Hogwarts. Devoratorii au blestemat-o in asa fel incat , daca ei se ranesc sau se gandesc cum sa o raneasca pe ea sa simta. Vede tot trecutul in fiecare zi si poate sa faca mult mai multe decat un vrajitor normal. Este genul de blestem vechi care se leaga cu sangele lui Voldemort, asa ca Elizei ii curge sangele lui Voldemort prin vene. A inceput sa se taie din cauza ca era chinuita psihic , dar a inceput sa fie si fizic. De multe ori tipa de durere si face ca o nebuna, dar asta pentru ca ii arde pielea sangele lui. spuse pentru inceput.
Erau multe de zis si i-ar fi greu sa i le zica toate in acel moment. Nu stia cat de mult ar putea sa o ajute Heather , dar avea sa incerce sa ii explice macar putin din ce putea sa faca. In plus vroia sa mearga mai des pe la castel ca sa o vada.

Acum clar am nevoie sa ma sprijin asa ca mana mea se duce instantaneu pe umarul lui si inspir adanc, parca am ramas fara aer, tot ce imi spune despre Eliza imi trimite un junghi intens in stomac, acum stiu de ce nu pot sa rup acea vraja sau blestem sau ce dracu o fi el. Acum stiu de ce m-am ranit si eu in incercarea de a o ajuta.
-Si in tot acest timp am judecat problema gresit.
Vocea imi este soptita si nu ma mai recunosc, tot corpul imi tremura si ma amentita ca o sa cad in scurt timp pe asfalt daca nu ma asez pe ceva, nu stiu de ce reactionez asa, probabil pentru ca am crezut ca o sa o pot ajuta cand defapt nu pot sa fac nimic bun pentru ea, eventual sa inrautaesc situatia.
-Sunt asa de proasta, tot ce am facut nu a facut decat sa inrauteasca situatia, poate ca nu sunt atat de capabila pentru asa ceva, poate ca nu sunt atat de despteata precum ma conisdera altii, poate ca nici macar nu ar fi trebuit sa accept functia de director.
Imi las mana sa cada, desi picioarele inca imi tremura, nu imi pasa tot ce vreau este sa fiu singura, sa ma gandes,c sa vad ce este de facut mai departe, o sa vorbesc si cu Karlos asa poate imi mai da el un sfat sau ceva.