The war is coming !

Jane il privi, ridicand o spranceana atunci cand acesta pur si simplu isi bau taria, dupa care se lasa relaxat pe o canapea. Ramase exact acolo unde era, doar ca sa se intoarse astfel incat sa fie cu fata la el. Voia sa ii vaneze fiecare miscare, fiecare gest, fiecare cuvant gresit. Isi trecu o mana prin par, privindu-l rece.
- Ce vrei de fapt? Am auzit ceva de la ei, dar vreau sa aflu de la tine. Totul... murmura.

Jane inghiti in sec, privind dintr-o data in jos, atunci cand Mikael aduse vorba de Leloush. Intr-adevar, trebuia sa aiba o discutie foarte serioasa cu acesta, dar ramanea de vazut cand avea ea sa fie capabila de un astfel de schimb. Auzind finalul afirmatiei acestuia insa, se incrunta confuza si il privi, ridicand o spranceana. Ea ramasese in picioare, desi el statea jos de la inceputul discutiei.
- Wow, stai putin... Tu NU doresti reunirea Devoratorilor? Pai nici noi nu vrem asta, deci care ar fi problema?

Inghiti in sec, pentru ca simtea ca era ceva putred la mijloc. Afirmatiile lui se contraziceau cu cele ale lui Kol si Meghan, asa ca Jane nici nu mai stia ce sa creada la momentul de fata. Isi trecu o mana prin par, dupa care isi incrucisa bratele sub piept.
- Vrei sa spui ca in tot timpul asta tu ai fost de fapt de partea noastra? Si de ce as crede asta? intreba, fara sa dea inca un raspuns cu privire la cine avea sa devina liderul Devoratorilor, daca aceasta reuniune avea sa se intample cu adevarat.

Jane isi ingusta ochii, la inceput nestiind exact cum sa reactioneze si cum sa se comporte, avand in vedere ca afla atatea lucruri noi. Se hotari sa pluseze intr-un fel, poate chiar apropiindu-se cumva de Mikael, astfel incat sa ii fie mai usor mai tarziu. Pasi elegant spre canapea si se aseza langa el, poate chiar prea aproape, avand in vedere 'relatiile' in care erau cei doi. Puse picior peste picior si ii zambi aparent binevoitor.
- Ar trebui sa stiu mai intai ce treaba are Petrova in povestea asta. Am putea merge noi doi sa vorbim cu Devoratorii, dar se pare ca ies la iveala acum lucruri de care eu nu am habar.

Jane era asezata mult prea aproape de Mikael, dar parca atunci cand Leloush aparu in camera, nici nu ii pasa de asta. Mai ales ca era evident ca erau lucruri pe care inca voia ca ea sa nu le afle, fapt care o intrista si mai mult. Daca el nu avea deloc incredere in ea, ea oare de ce avusese pana la urma?... Era o intrebare care avea sa ramana, la fel ca multe altele, fara raspuns. Ramase pe canapea, privindu-l rece pe baiat.
- Desi poate ca ar fi fost mai bine sa imi spuna tot. M-am cam saturat sa traiesc intr-o minciuna, spuse, extraordinar de calma.

Jane il privi cu ochii mici. Ce credea acum, ca daca afla ea ar fi facut ceva care sa ii dauneze tatalui lui? Il cunoscuse si cu siguranta gandurile ei erau departe de a-i face ceva acestuia. Problema era ca nu ii ascundea numai acest secret, ci aflase foarte multe lucruri despre el intr-un timp foarte scurt. Se simtea acum nu neaparat tradata, cat subestimata, pentru ca nu putuse sa se increada in ea.
- Sunt cam multe lucruri pe care nu le poti spune, murmura, dupa care isi sprijini cotul de umarul lui Mikael. Stii ce? Poate ar trebui sa il ajut pe el, sa ii indeplinesc lui scopurile astea ascunse. Adica, care ar fi mai exact diferenta dintre voi?

- Asta e partea mea preferata...el e mai rau ca mine ! Doar ca tie, nu ti-a aratat-o niciodata, rase Mikael, trecandu-si o mana prin par, exact in stilul in care Kol facea asta.
Leloush doar pufni slab, dandu-si ochii peste cap. Daca ea adopta o astfel de atitudine nu avea decat, stia ca lucrurile se vor intoarce impotriva ei, fiindca Mikael nu era de incredere si o putea trada oricand.
- Atunci mai bine plec, va las sa faceti planuri, zambi el acru, avand un ton al naibii de rece.

Jane fu surprinsa atunci cand Leloush dadu sa plece nepasator. Se asteptase macar la un sfat, o rugaminte, ceva, dar se parea ca nu le putea scoate de la el, fapt care ii intarea convingerea ca nu insemnase pentru el decat un mod de a se apropia de aceasta lume, probabil. Isi retrase bratul si il privi, fara sa se arate deloc surprinsa sau ranita, asa cum era la momentul de fata.
- Foarte bine, spuse. Daca nu te intereseaza chiar deloc, poti sa pleci atunci.

Blondina se ridica in picioare, inghitind in sec. Se intoarse spre Mikael cu o figura ce trada un calm impasibil si ii zambi, aparent binevoitor.
- Cred ca ar fi indicat sa ne intalnim cat mai curand cu ei; weekendul asta, propun. Discutam detaliile prin scrisori, spuse, dupa care se intoarse spre Leloush, total ranita de felul in care reactiona, desi el gresise mai mult decat ea. Nu pot sa cred ca m-ai fi lasat sa fac asta, ii sopti, dupa care il astepta totusi pentru o disparitie impreuna.

Jane isi ridica ochii tulburi catre el, nestiind nici macar ce sa spuna mai intai. I se aglomerasera atatea idei si replici in cap, insa niciuna nu parea potrivita pentru a incepe aceasta discutie.
- Leloush, ofta ea, asezandu-se pe o bancuta retrasa. Am doua intrebari pentru tine; daca ai putea sa imi raspunzi sincer la ele, ar fi perfect. Una ar fi... cine esti, de fapt?

Jane continua sa il priveasca, ochii ei incepand sa se scalde in lacrimi cristaline, lacrimi aproape invizibile, care nu aveau sa ii coboare pe obraji, sub nicio forma. Parea doar ca avea ochii obositi si nimic mai mult.
- Stii, nu ma deranjeaza ca mi-ai ascuns lucrurile astea. Ai viata ta, pe care nu vreau sa o controlez si nu sunt obligata sa o cunosc pana in cele mai fine detalii... Dar ma deranjeaza ca desi tu faceai asta, m-ai facut pe mine mincinoasa. Asta va fii mai greu de iertat, ii explica, dupa care trase aer in piept. In regula, si a doua intrebare... Ce am insemnat eu pentru tine? De curiozitate. Am fost cumva doar un mijloc de a te apropia de lumea asta, de Devoratori?...

Jane asculta cu atentie povestea, simtind ca acum avea sa afle adevarul dur si dureros, pentru ca schimbarea era perceptibila in vocea si in ochii lui. Insa la acest deznodamant cu siguranta nu se asteptase. Mari ochii, care acum parca erau mai tulburi, si isi incorda picioarele, dar nu se ridica.
- Oh, Doamne... murmura, uitandu-se in jos. Nu se poate... Isi acoperi fata cu mainile, simtind ca singurul lucru de care avea nevoie in acele momente era apropierea lui Leloush, doar ca sa fie ea asigurata ca aceasta misiune nu avea sa fie dusa la bun sfarsit in veci.